Cuvantarea, reverendul presvitorului Constantin Stratigopoulos, în cursul Iconografia Icoane sfinţilor al Ortodoxiei a avut loc Vineri, 04/11/2005.

Prima lectie

Principii de hagiografiei şi analiza teologie a icoanei Prea Sfintei Nascatoare.

La începutul lectiei vom face în douăzeci de minute, să sunem aşa «religia icoanei», deoarece această icoana este foarte importantă că să ştim cum s-o Sfintim în Scris. Nu vom descrie simplu evenimentele şi o să le tiparim aşa cum ne vin în minte. Fiecare rand (linie) pe care o facem, este o religie (teologie), pentru că în icoana se desfasoara toată teologia Părinţilor.

Biserică noastră, pentru o mai profundă meditare pe care o avem despre aceste evenimente şi care sunt descrise în lucrările Sfintei Economii, are pe Sfânta Scriptura, care ne vorbeste despre evenimente, are pe Părinţii care traduc (explica) aceste evenimente, are imnurile Bisericii noastre care explica şi această evenimentele-este o interpretare a textului - şi are şi iconele care sunt, şi acestea la randul lor, o interpretare pentru tehnica scrierii.

Deci pentru a face explicarea, precum şi Preotii Bisericii, pentru a putea să interpreteze (explice) Sfânta Scriptura trebuie, iconarul să fie un om «luminăt» să participe la evenimentele Bisericii şi să cunoască Sfânta Scriptura. Este o învăţătură care participă cu o «limbă» specială care este limbă Sfintei Scripturi. Aşa deci iconarul trebuie să ştie interpretarea Bisericii, în toate evenimentele, că să poata reda în icoana lui, teologia care se reda în Sfânta Scriptura şi în prelegirile preotilor nostri. Deci nu poate nimeni să ia şi să descrie evenimentele cu fantezia mintii sale. O să vedeti această pe parcursul lectiilor noastre, cum fiecare linie sau expresie - desigur şi multe date sunt dogmatice sunt neschimbăte. Dogma nu se schimbă. Şi aici în icoanele acestea sus, trasam şi stergem dogma. În dogma nimeni nu poate să intervina. O să vedeti pe parcurs şi o să intelegeti. Consider asta pentru mineca cea mai importantă parte a acestor lectiide inceput ale voastre, deoarece, dacă invatati simplu, să pictati icoane cu o tehnica fără să cunoasteti profund teologia …nu ve-ti face nimic. Simplu o să vă intrebati «cum să o fac?!», «aşa să o fac», «altfel să o fac» sau să deveniti imitatori şi pictori de icoane, însă nimic altceva.

Deoarece incepem azi teologia pentru prima dată, o să vă spun nişte lucruri generale privind icoana. O bază principala de inceput este că icoana, sau orisice alt tip de icoana, Veţi aborda, să redea evenimentele în două dimensiuni, niciodată în trei dimensiuni.

Asupra celor două dimensiuni:

In prima Biserică, în primii ani au existatscupturi, sau semisclupturi, care încet, încet au disparut. Şi această este o teologie. Vedeti în spatiiul biserici romeo-catolice raman sclupturile. La noi s-au desfiintat definitiv din motive foarte profunde şi principale principii religioase (teologice). Faptul principal a fost modul în care functioneaza, reacţionează un creştind când se afla în faţă icoanei. Vedeti când spun două dimensiuni, mă refer la înălţime şi lăţime, nu la adâncime.

Desigur în tehnica de pictura a unei icoane ar putea cineva să facă şi adâncime, să puna un aşa numit punct central de vedere şi având acest punct de plecare evenimentele pe care le are în faţă să fie mai mari şi cele din spate mai mici. Cu toate că icoana poate să aibă multe multe reusite evenimente şi să le descrie, să aibă foarte multe teme care sunt în faţă sau în spate, dar se strica echilibru «fata-spate», «mare-mic». Vedeti aici avem evenimentele Naşterii, un eveniment foarte important. Pe noi nu ne intereseaza să vedem în icoana «sprijin», trebuie să avem obligatoriou numai înălţimea şi lăţimea, niciodată adâncimea (profunzimea). Deoarece această marime anormala care este dată în logică puncturii, spune foarte just – adevarat, să avem şi profunzime că să vadem mai bine icoanele.

Cele trei dimensiuni, cu intelesul clasic, că să spun aşa, ganditra Geometriei şi să num erg la alte dimensiuni ale timpului, deci la clasicile dimensiuni : înălţime, lăţime şi adâncime (profunziune), cele trei dimensiuni geometrice. Este ceva foarte adevarat, real, şi ceva foarte palpabil deci este real palpabil, deci ceva care are înălţime, adâncime şi lăţime. Este un obiect pe care-l vezi de aici, de acolo, o prelucrezi şi este într-adevãr un obiect. Dacă (însă) cineva vă sta în faţă acestei icoane siva vedea doar înălţimea şi lăţimea şi nu vă vedea profunzimea. Icoana îl invata să înţeleagă că icoana este fără lipsă. Fiti atenti!!! De ce să fie fără lipsuri?! Ce lipseşte? Profunzimea. Această există şi trebuie să o intelegeti singuri. Icoana îl provoaca să înţeleagă că ceea ce vede este perfect. Icoana nu este o piesa de muzeu, nici o lucrare tehnica. Este un eveniment care mă invită să particip la evenimentul rugăciunii.

Credinciosul care se opreste în faţă Bisericii şi simte lipsă profunzimii devine el insusi profund. Deci, în loc adâncimea (profunzimea) să fie în spate, profunzimea sunt eu (sau cea de-a treia dimensiune), care mă aflu în faţă icoanei. Este foarte impotant acest inceput, un inceput principal pe care nu se poate explica, cu marimea intelegerii logice, a multor studieri ale icoanei care spunem «ce frumoasa tehnica», dar nu este complecta, nu are profrunzime. Dar noi nu facem tehnca pentru tehnica, facem tehnica pentru rugăciune.

Este o tehnica care concureaza, care explica ceea ce citim, după cum v-am spus şi în acelasi timp tehnica de învăţătură, analiza. Asta înseamnă că Hristos vă participă la evenimente şi vă complecta lipsă profunzimii ale icoanei cu prezenta lui în faţă icoanei. De aceea noi nu vrem să avem icoane în muzee. Să treaca cineva, aşa simplu, doar să le vada. Icoanele sunt pentru biserici, unde se opreste creştinul şi se roaga în faţă icoanei şi poate să se Sfinteasca în faţă icoanei. Spunem de multe ori că pictorul de icoane care a făcut aceea icoana, poate a fost un sfânt şi chiar poate să aibă mirosul de Mir Sfantit. Cum a devenit această icoana Sfânta?! Din două motive.

Primul motiv: pictorul de icoane care a facut-o poate a fost un Sfânt şi a Sfinţit intreaga icoana. Al doi-lea motiv: în faţă acestei icoane s-au Sfinţit multi oameni. Plansete, lacrimi, matanii, şi s-a Sfinţit icoana. Acste sunt icoane facatoare de minuni- icoane Sfinţite. Lemnul nu are singur nici o particularitate, dar oamenii sunt cei care-i dau aceste calitati de Sfintire a lucrurilor. Vedeti, avem umbră lui Sf. Petru, care a făcut terapie cu hainele lui Hristos. Verigile de la lantul lui Sf. Petru au făcut minuni. Ce au fost astea?! Lucruri au fost pe care s-au Sfinţit de omul Sfânt. Singur, un lucru nu poate face nimic. Asta a fost motivul şi prima bază care a dus la desfintarea celei de-a treia dimensiune şi de angajare a celei de-a treia dimensiune la persoană care participă la acest eveniment.

A două situatie care poate poate parea excentrica se vede pe această icoana a Naşterii. După puţin o să vă spun câteva cuvinte despre această, cu toate că este perfecta. O să o analizez dată viitoare mai profund. Este icoana Naşterii. Vedeti aici se descrie totul. Avem pe Maica Domnului, pe Isus, Îngerii care coboara, un pastor care vede evenimentul, pe Iosif care se gandeste dacă trebuie s-o trimita pe maica Domnului sau nu, magii care vin. Multe evenimente care s-au petrecut în timpuri diferite exprimate într-o singura icoana. Deci noi nu avem niciodată komiks, toate evenimentele timpului se concentreaza …aici sus… Icoana are şi un al doi-lea inceput al începutului, eliminind timpul şi trecerea timpului. In biseriac, timpul se anuleaza şi toate devin vesnice (eterne).

Ce se spune în Săptămâna Μare?! «Astăzi se rastagneste pr lemn», sau de Crăciun?! «Astăzi se naste din Fecioara». Cum sau ce să înţeleg prin «Astăzi»?! Anularea şi trecerea timpului şi se considera că totul s-a intamplat şi s-au făcut astăzi, toate sunt împreună. Sunt două icoane care există, că să spun aşa, numai că să intelegeti evenimentul acesta. Este icoana Înălţarii lui Hristos, 40 de zili după Învierea lui. Aici Maica Domnului în faţă şi cu Apostolii de jur imprejur. Aşa s-au intamplat evenimentele. Îngerii au coborât. Şi s-a inaltat cu Îngerii în ceruri. Foarte bine. Şi totusi această icoana inauntru trebuie să fie fără cuvinte. In faţă este Apostolul Pavel, care când s-a petrecut Înălţarea nu era nici macar creştin. Dacă citiţi textul lucrarilor apostolilor, unde se descrie istoria Înălţarii, este primul capitol al lucrarilor. Apostolul Pavel, vede lumină în Damasc şi se pocaieste. Este în capitolul 9. Deci icoana aici este neistorica. Apostolul Pavel «nu are de lucru» (nu are ce cauta) în timpul Înălţarii. Şi totusi pentru noi are loc (rol). Din moment ce s-a pocăit, a castigat timpul pierdut (dinainte).

Vedeti… această este anularea timpului. Avem şi alte asemenea icoane, care descriu asemenea evenimente, care sunt dincolo de timp…. Este foarte impotant începutul. Nu spunem Pavel «nu a fost» «a fost», fiinca s-a pocăit. Un alt foarte impotant inceput este că în icoane nu există umbre. Vedeti aici, acolo, sus, nu există umbre. Nu există nici o umbră. Şi există umbră acolo este un izvor de lumină. Vedeti, vine izvorul de lumină şi lasa o urmă de umbră sus pe tavan, umbră de pe drum, a lampii. Există un izvor de lumină, de unde vine lumină. Dacă lumină este pretutindeni, dacă lumină vine de peste tot, de peste tot vine, nu există posibilitatea să fie umbre, umbră dispare. Peste tot este lumină. Şi inauntru icoanele le aratam toate în lumină. Pur şi simplu există câteva haine, dar în interiorul icoanei toate sunt lumină.

Niciodată nu facem umbre, sub umbră… este doar… Locul unde anuleaza Împărăţia cerurilor. Lumină în care sunt lustruite icoanele şi mai ales celesunt pictate pe lemn, sunt aurite. Vedeti, exprima această lumină. Pe pereţi, deoarece aurul nu se poate prinde usor, folosim alte culori. Special pentru această exprimare a icoanei, pictata pe lemn, nu există umbră şi lumină, vine de sus. Este lumină imparatiei lui Dumnezeu această lumină. Această este o altă mare latura importantă care este legata de umbră şi lumină, şi cum vine, cade pe icoana.

O altă latura imporanta, cu toate că nu pot justifica de ce…concentrez acum din nevoie aceste laturi, pentru că să aVeţi o doză de inceput a acestor lectii de teologie a icoanei. Este pentru că Sfantul sau ori care sfanteste redat în icoana, te priveste drept în faţă.

Drept în faţă nu înseamnă întotdeauna, cum că aici este Hristos şi te priveste în faţă. Vedeti cum că Apostolii sunt pe o latura. Există icoane în lateral, dar la toţi li se văd ochii, ori puţin în lateral sau direct în faţă. Niciodată nu dispare faţă, pentru că icoana este sa-l vedem pe Dumnezeu faţă-n faţă.

Drept în faţă înseamnă «drept în faţă» adica sa-l privesti în ocii in. Şi Sfinţii îl văd pe Dumnezeu faţă-n faţă în masura în care se poate, desigur. O să vorbim despre aceste evenimiente în alte icoane, după cum spune şi Apostolul Pavel, dar orisicum există şi nişte excepţii.

Aş avea curajul să spun câteva excepţii în câteva randuri, la unele icoane. Nu ştiu de ce, mereu o voi spune-o, că în aceste icoane o să vedem şi Veţi spune pentru că acolo această persoană este în profil, pentru că apus-o Τheofanis, marele pictor de icoane, Τheofanis o Kris, câteva prezentari în care câteva personalitati sunt în profil. Nu ştiu de ce. Nu pot să înţeleg. Dar teologia icoanei cere intodeauna să fie direct în faţă pictat, cu ambii ochi. «Crud în faţă» să se văd ochii. Această cum se picteaza o s-o vedem în totalitate. Acestea pe care vi le-am spus acum sunt doar câteva foarte generale cunostinte despre teologia icoanei, unde noi o să descriem pe urmă toate icoanele încet-încet în toate aceste lectii. Cel puţin până în martie când vom face primele 2o de minute «teologia icoanei» o să vedeti foarte multe amanunte şi foarte adânc vom patrunde în teologie, care o să vă provoace să meditati teologia, dacă doriţi cu adevarat să pictati corect icoane.

V-am spus este sediul scripturii Părinţilo Bisericii şi a imnurilor care insotesc teologia icoanei. Când auziti un imn, acesta este teologie. Studiati asupra acestui eveniment şi acesta vă reflectă teologia acestui eveniment. Tropariul Sfantului de mâine. Nu este simplu descrierea vieţii lui, este teologia vieţii lui. Şi aici după cum spus, este o teologie, care se face în numele scripturii şi a picturii.

Sa vedem pentru câteva momente, icoana Naşterii lui Hristos. Câteva puncte să vedem. Uitati-va la icoana. Ne este foarte cunoscuta noua. Ia să vedem câteva evenimente centrale ale a icoanei. În centru se afla această pestera în care s-a născut Hristos (si) în profunzime este întuneric. Să vă reamintesc că atunci în pictura icoanelor nu se picta raul, să spunem satana, atunci. Inca şi întunericul aici, este o mică exceptie. Să aram această ce spune Profetul Isaias, că Hristos s-a născut în locul unde a fost tara şi umbră morţii. Niciodată întuneric. Există multe icoane cu întuneric, unde nu ştiu (pictorii de icoane ) teologia şi pentru ce le fac. Exemplu Sfânta Marina, cu un dracusor. Niciodată nu pictam în icoane raul. Este greseala, mare greseala pentru că noi pictam ceea ce a făcut Dumnezeu, ceea ce a creat pozitiv sin u negativ. Necuratul este negativul. Asta nu înseamnă că nu există. Altceva «există» şi altceva «in lumea de jos». Este o mare diferenţă «nu spun nu există necuratul», spun că el este necurat... Este mare deosebire dacă cunoasteti limbă greacă. Este teologia Părinţiilor Bisericii noastre.

Necurat, înseamnă că Dumnezeu na a ceat asemenea fiinte. Dracul a fost înger. Dumnezeu a creat Îngerii. Nu a creat pe necurat deoarece Dumnezeu este creatorul doar a lucrurilor bune, numai a binelui. Nu există lucru rău. In libertate, dracul, a dorit să fie necurat. Existent dar necurat. Deci că şi creatie nu există drac. A fost înger, si-n natural ui rămâne înger care a distrus această natura îngereasca. Aşa deci, nu pictam niciodată în icoane necuratul, nici semne de groaza, e.t.c. Niciodată!!!

Această este foarte important în pictura icoanei sin u pictam niciodată figuri pe cre nu le-am văzut. Toţi Sfinţii s-au aratat. În icoana Sfintei Treimi o să vedem că pe Tatăl nu l-au pictat. Pe Tatăl nu l-am văzut niciodată. Pe fiu l-am văzut şi l-am pictat. Pe Sfantul Duh l-am văzut că te un porumbel sau că pe o lumină, aşa îl pictam. Pe Tatăl nu l-am văzut şi nu-l pictam. Nu există Sfânta Treime unde sa-l vedeti pe Tatăl cu barbă. Este o icoana greşită deoarece Tatăl nu s-a aratat. Icoana din punct de vedere teologic este o icoana neadevarata. Aşa deci, aici avem întuneric, descriem acest întuneric şi umbră lui, a morţii, aşa cum spune Profetul Isaias. In pestera există şi există şi două animale. Un măgarus şi un bou. Două animale.

De ce nu alegem alte animale? Cum aleg felicitarile de Crăciun şi că să fie mai vesele adauga şi iepuraşi sau pot pune un dinozaur pe care-l doresc copii… Sfânta Scriprura pe aceste două animale le accepta, deoarece aceste două animale le aminteste Profetul Isaia şi Profetul Habacuc care prevad profetica stirea Naşterii. Autorii profitei, se refera la două animale intre care se v-a naste Hristos.

«In mislocul a două animale» spune Profetul Habacuc şi Isaias numeste animalele şi spune: «Έγνω βούς τον κτησάμενον και όνος την φάτνην του κυρίου αυτού· Ισραήλ δε με ουκ έγνω». Vedeti, spune de un bou şi un măgarus. Ce înseamnă, acum, un bou şi un măgarus?! După parerea preotilor Bisericii noastre este intai si-ntai caii animale, calul omului. Sunt două specii de animale cal.

Sunt ex-Iudeii şi ex-Natii Creştine. Care l-au inchinat pe Hristos? Evreii care l-au cunoscut pe Hristos, puţin mai inainte, că urmare a descoperirilor care li s-au făcut acestora, şi pe urmă «exnatiile creştine». Sunt două categorii: «ex» Natiile şi «ex» Iudei. Amandouă sunt cai însă. Şi evreiil-au cunoscut pe Hristos şi acestia l-au răstignit. Ceilalti nu l-au cunoscut deloc pe Hristos. Sunt totusi două animale şi rele animale. Nimic mai mult. Unul care v-a avea curajul să facă altceva, acela v-a schimbă Sfânta Scriptura. Câteva lucruri secundare poate să să schimbe, dacă se permite. Vreo culoare a imbracamintii (hainei). Nimic altceva. Dar niciodată principalele lucruri. Aşa cum Hristos, care este în mijlocul, în inauntru acestor lucruri, pe patutul în care se afla. Acestea le ve-ti face aşa şi numai aşa. Nimic altceva. Nici patut nici alte haine.

Ambele sunt semne ale teologiei şi a doamnei în acelasi timp. Hristos poartă aceste haine, deoarece vine spre a fi răstignit şi să moară pentru noi. Această sărbătoare a Crăciunului are sens, dacă acestea care se intampla astăzi se transforma intr-un eveniment care vas alva omenirea mare lucru când Dumnezeu , devine om, dar …această nu este deajuns pentru salvarea omenirii. De aceea la noi la creştini, sărbătoarea sărbătorilor este Sfantul Paşte, în vest este Crăciunul. Acolo sărbătoresc Crăciunul. Sfantul Paşte este o sărbătoare destul de neinsemnata pentru ei. Noi, deci şi evenimentul acesta al Naşterii lui Hristos îl slujin că servand Învierii, care este lucru salvarii omenirii. Aşa acest copil care se naste, se pregăteşte acum să moară prin rastignire, pentru noi. Şi mort acolo sus, o arată cu această giulgiu (panza cu care a fost infasurat Hristos în momentul când l-au coborât de pe crucea lui şi l-au dus la mormânt. Giurgiul este acesta pe care l-au gasit apoi, moronositele, în mormântul gol. Este copilul care se vă jerfii şi vă muri pentru noi. Din acest motiv nu poti sa-l pui pe Hristos, orisice altă îmbrăcăminte, pentru dogma, acestuia care se pregateasca să se jertfeasca, să moară şi să invie. În acealasi timp şi patutul în care se afla este «mormântul». Este mormântul în care a intrat Hristos că să invie. Nu este un oarecare pat. Deaceea când vedem (vreo altă icoana, imagine) spunem «ce frumoasa icoana» este total greşită.

Această teologie, a picturii icoanei, a plecat complet din locul romeicatolici. Deoarece protenstantii nu au picturi de icoane. Simplu au nişte vtralii pe geamuri şi asta aşa că să aibă is ei ceva. Vedeti aici. Este patutul. Intelegeti imediat că am intrat profund în eveniment, în profunzimea teologiei. Am să analizez această icoana şi dată viitoare.

Am terminat cu un eveniment, pe care-l vom vedea în acelasi timp si-n următoarea icoane pe care vom vedea şi vom analiza după nastere, care este Buna Vestire, în icoana Maicii Domnului. Maica Domnului intodeauna când se picteaza icoana, trebuie să aibă mereu, dar mereu, pe cap şi pe cei doi umeri-aici şi aici- trei stelute. Le vedeti?! Trei stelute. Pe cap şi pe cei doi umeri. Aceste trei stelute sunt oktaktino, toate trei. Acesta este semn dogmatic şi nimeni nu poate să le schimbe. Nici forma, nici numarul. Trei înseamnă că maica Domnului dogmatic e Sfânta Fecioara. Prea Sfânta Fecioara inseanma că a fost aşa de la nastere, în timpul Naşterii şi după nastere. Inainte, în timp şi pe urmă. Această exprima aeiparthenia. To aei cum este. Este inainte, acum şi pe urmă. To aeiparthenia reprezinta cele trei stelute şi sunt nelipsite deoarece acestea declara că nu este o femeie oarecare. Este femeia care v-a rămâne vesnic Fecioara prea Sfânta. Şi în acelasi timp stelutele sunt octagonice, cu opt raze. Nici asta nu este intamplator, pentru că nu poti să faci o steluta cu 5 sau cu 6 raze, pentru că împreună cu maica Domnului, exprima lucrarea mister, a celei de-a 8-a zi a creerii. Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile acolo s-a terminat lucraea lui. Şi spune dintotdeauna Sfânta Scriptura - dacă luaţi primul capitol al Naşterii. «Şi s-a făcut dimineaţă şi s-a făcut ziua mai intai. Şi s-a făcut dimineaţă şi s-a născut a 2-a zi. Şi s-a făcut dimineaţă şi s-a născut a 3-a zi şi icheie cu zilele. Gata. Creeaza şi pe om şi spune» s-a făcut dimineaţă şi s-a născut a 7-a zi şi termina creatia. A7-a zi, o stiti foarte bine, se descrie în al-dilea capitol al Naşterii (creerii) unde spune că Dumnezeu ziua această a făcuto pentru odhna, după cele 6 zile de creatii.

Odihna total în a7-a zi. Dacă cauti în toată Scriptura, nu o să gasiti că cea de-a 7-a zi se termina undeva. Nu spune că s-a făcut dimineaţă după cea de-a 7a zi. Cea de-a 7-a zi v-a rămâne dechisa. Este ziua pe care o trăim azi, dar în a 7-a zi omul a devenit ceea ce Dumnezeu l-a pregatit să fie.

Şi Dumnezeu iertand nereusitele oamenilor inaugureaza cea de-a 8-a zi, a 8-a zi lucrarea Sfintei economii şi în această lucrare, participă maica Domnului. Acum când trăim aici, în această lume, trăim a 7-a zi a creerii că o lume a nerealizatilor şi în acelasi timp, dacă trăim în Biserică, trăim în acelasi timp sic ea dea 8-a zi a creaţiei.

După A2-a Nastere oa să avem numai cea de-a 8-a zi a creaţiei. Cine are curaj în viitor să citeasca aceste lucruri. Sfantul Maxim Mărturisitorul mult inainte acolo în veacul 60-70, descrie în profunzime misterul celei de-a 8-a zi. vedeti aici am imaginea teologiei. Dar nu spunem foarte multe cuvinte. Aici se găsesc infricosatoarele mistere. Este mult mai greu să citesti acestea, decat pe maxim Mărturisitorul. Maxim le spune curat pe nume. Trebuie sa-l cunosti bine pe maxim că să poti intelege evenimentul.

V-am adus puţin la cheia şi la misterul misterului teologiei, a icoanei, pe care o v-om face aproape tot anul cu varietate de posibilitati şi abordari că să intrati mai în profunzimea ortodixiei şi în profunzimea pictarii icoanelor. Fără teologie nu puteţi face nimic. Iar orthodoxsi trebuie să fie toelogi, nu este problema diplomei, este tema comportamentului personal cu privire la evenimentele şi desigur a curateniei personale şi a luminării interioare. Nu este problema tehnica. Iconari, în trecut, că să facă icoane, posteau multe zile şi faceau rugăciuni. Sid aca vreti să invatati ceva aici, în acest loc, sau când vă pregatiti să pictati icoane, orisidecare, să o faceti cu post şi rugăciune. Sa faceti rugăcuine pentru evenimente şi să se produca o detasare când pictati icoana Sfantului, îl cunoasteti şi aşa se produce o…… să citiţi despre Sfant, să invatati tropariile Sfantului. Nu este această o tehnica pentru a picta o icoana, dar are puterea de urcare, de marire. Marire nu înseamnă să fie modele noi, înseamnă această teologie s-o exprim mai profund. În Biserică nimic nu este static sin u rămâne nemiscat?! Marimea o face omul care este luminăt şi cu ajutorul Harului Sfantului Duh, care aduce marirea. Sin u ideea mea să fac o pictura moderna sau o scoala moderna de pictura a icoanei. Vedeti, dacă ve-ti studia parcurgerea în timp a aceastui fel de pictura, ve-ti observa un progres fără să se observe diferenţă. Să vedeti dacă vom vorbi despre scoala sarbeasca de pictura în icoane, care vine care vine după alte două şcoli de bază Panselinos şi Τheofanis (sunt numele şcolilor) raman acolo dar pun alte varietati mai profunde, fără să schimbe teologia icoanei şi echilibrul este un profund progres a icoanei care este renascuta pentru că Sfantul Duh întotdeauna da marire omului. Sa nu spun altele şi să vă obosesc şi mai mult.

Întrebare: Care sunt Naţionalii şi care sunt Iudeii? Cu ce animal se aseamana (reprezinta) fiecare?

Răspus: Cu vitei exiudeii creştini şi Preotii spun că exnaţionalii creştini sunt reprezentati de un măgarus… care este mai mult cal dintre cele două, dar nu are importantă.

Amin!